joi, 4 decembrie 2008

Dreptul Afacerilor: Comerciantul-persoana fizica

Comerciantul – persoana fizica

 

 

 

1. Determinarea calitatii de comerciant – persoana fizica

 

1.1.  Conceptia obiectiva si subiectiva

Determinarea calitatii de comerciant se face pe baza celor doua sisteme: obiectiv si subiectiv.

In conceptia obiectiva, principalul element care determina calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le savarseste acel comerciant. Codul comercial prevede ca: „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale” (art.7). Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita (comerciantii individuali), precum si persoanele juridice, adica societatile comerciale (comerciantii colectivi).

Potrivit conceptiei subiective (specifica dreptului german), o persoana fizica este comerciant daca exercita cu titlu de profesie o activitate de comert si are numele sau firma inregistrate in Registrul Comertului.

Prin inregistrarea firmei se creeaza o prezumtie absoluta cu privire la calitatea de comerciant a persoanei in cauza, indiferent daca savarseste sau nu fapte (acte) de comert. Consecinta practica este ca persoana respectiva suporta procedura falimentului, fara a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.

 

1.2. Conditiile impuse comerciantului – persoana fizica

Natura juridica a faptelor pe care le savarseste persoana fizica nu este suficienta pentru definirea comerciantului.

Persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant daca indeplineste in mod cumulativ mai multe conditii.

In literatura de specialitate, aceste conditii au fost grupate in doua categorii:

a) conditii referitoare la persoana, care, la randul lor, sunt de doua feluri:

- conditii necesare protejarii persoanei care vrea sa faca comert (capacitatea juridica de folosinta si de exercitiu);

- conditii necesare protejarii intereselor generale (incapacitatii si incompatibilitatii).

b) conditii referitoare la activitate, care presupun necesitatea indeplinirii faptelor de comert cu titlu de profesie.

Pornindu-se de la principiul libertatii de a se face comert, libertate recunoscuta de legiuitor, in principiu, oricarei persoane, unii autori stabilesc limitele legale si, uneori, conventionale ale acestui principiu.

In categoria limitelor legale sunt incluse:

- incapacitatile care tind a proteja interesele incapabilului, impotriva unei activitati comerciale cu consecinte pagubitoare pentru patrimoniul sau (minorii, alienatii mintali);

- interdictiile, decaderile, incompatibilitatile si alte reglementari care sunt prevazute de legiuitor cu scopul protejarii intereselor generale.

Limitele conventionale se refera la:

- diferitele clauze de non-concurenta;

- obligatia de garantie contra evictiunii din partea vanzatorului unui fond de comert sau a locatorului in cazul contractului de locatie de gestiune a fondului de comert;

- obligatia de non-concurenta, stipulata in contractul de munca sau in contractul de reprezentare comerciala etc.

Sintetizand aceste idei, consideram ca o persoana poate sa dobandeasca calitatea de comerciant daca indeplineste urmatoarele conditii:

- persoana fizica, cetatean roman, sa aiba capacitatea juridica ceruta de lege, atat capacitate de folosinta, cat si capacitate de exercitiu;

- persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert;

- comertul trebuie desfasurat in nume propriu;

- activitatea sa se finalizeze intr-un castig, din care sa-si asigure cel putin existenta, excluzandu-se, in principiu, o activitate nelucrativa;

- persoana fizica – comerciant sa actioneze pe riscul sau si cu raspundere nelimitata;

- obtinerea autorizatiilor prevazute de lege.

 

1.3. Capacitatea persoanei fizice – comerciant

a) Capacitatea de folosinta

In privinta capacitatii de folosinta, in principiu, orice persoana beneficiaza de aceasta prerogativa, putere cunoscuta de lege. Nimanui nu i se poate ingradi capacitatea de folosinta, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Asadar, de regula, orice persoana fizica are vocatia necesara pentru a fi comerciant, vocatie care izvoraste din principiul libertatii comertului.

Exista anumite incompatibilitati, decaderi si interdictii, de regula legale, si in mod exceptional conventionale, motive care impiedica o persoana fizica de a dobandi calitatea de comerciant.

b) Incompatibilitati

Activitatea de comert, datorita caracterului sau, este incompatibila cu anumite functii sau profesii ale unor anumite categorii de persoane fizice.

Astfel, nu pot fi comercianti, datorita functiei pe care o detin: parlamentarii, functionarii publici, magistratii, militarii etc.

Nu pot fi comercianti, datorita profesiei, acele persoane care exercita profesiuni liberale: avocati, notari, medici etc.

c) Decaderi

Potrivit Legii nr.12/1990, modificata si completata prin Legea nr.42/1992 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite, persoanele care au fost condamnate penal pentru una din faptele (infractionale) prevazute de lege (art.1, lit. i) – p)) nu mai pot exercita profesiunea de comerciant.

d) Interdictii

Interdictiile pot fi legale sau conventionale.

Interdictiile legale se refera la anumite activitati care nu pot face obiectul comertului particular (privat) si care sunt monopol de stat sau activitati care sunt considerate infractiuni.

Interdictiile conventionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate in contract si produc efecte, intre partile contractante.

e) Capacitatea de exercitiu

In privinta capacitatii de exercitiu, persoana fizica dobandeste calitatea de comerciant numai daca are capacitatea de exercitiu deplina, deci sa fi implinit varsta de 18 ani.

Asadar, nu au capacitate necesara dobandirii calitatii de comerciant minorii si persoanele puse sub interdictie.

 

1.4. Activitatea desfasurata de comerciant – persoana fizica

A doua conditie pe care trebui sa o indeplineasca o persoana fizica pentru a fi comerciant se refera la activitatea pe care o desfasoara. Persoana fizica trebuie sa exercite in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert.

Asadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizica dobandeste aceasta calitate daca savarseste fapte de comert cu caracter constitutiv sau esential de comert si in mod exceptional fapte conexe (auxiliare) de comert.

Faptele de comert trebuie sa fie o permanenta a activitatii persoanei care isi face o profesie din activitatea de comert, actionand cu constiinta calitatii pe care o are.

Potrivit art.9 Cod comercial, „orice persoana care intr-un chip accidental face o operatiune de comert, nu poate fi considerata ca fiind comerciant; ea este insa supusa legilor si jurisdictiei comerciale pentru toate contestatiile ce se pot ridica din aceasta operatiune.”

 

1.5. Desfasurarea comertului in nume propriu

A treia conditie consta in obligatia persoanei fizice de a face comert in nume propriu. Asadar, persoana care exercita o activitate de comert in numele si pe seama altei persoane nu dobandeste calitatea de comerciant.

Astfel, nu sunt comercianti auxiliarii de comert deoarece actele de comert pe care le incheie nu sunt in nume propiu, ci in numele si pe seama comerciantului la care sunt angajati sau pentru care lucreaza.

 

1.6. Desfasurarea comertului pentru obtinerea unui profit

A patra conditie specifica unui comerciant este ca activitatea lui sa se finalizeze intr-un castig, din care sa-si asigure cel putin existenta excluzandu-se, in principiu, o activitate nelucrativa.

Esenta acestei conditii rezida insa din faptul ca orice activitate desfasurata in conditiile legii de catre o persoana fizica are drept scop principal obtinerea unui profit, neincadrandu-se astfel in prestatiile non-profit.

 

1.7. Desfasurarea comertului pe riscul comerciantului

A cincea conditie este aceea ca persoana fizica – comerciant sa actioneze pe riscul sau si cu raspundere nelimitata.

Riscul este specific oricarei afaceri, important este ca persoana fizica – comerciant sa depuna toata diligenta in inlaturarea sau in diminuarea efectelor riscurilor in afaceri.

Raspunderea nelimitata este caracterisitca pentru comerciantul – persoana fizica.

De lege ferenda, s-ar putea prevede ca fondul de comert sa fie afectat satisfacerii creantelor creditorilor „comerciali”. De lege lata, fondul de comert poate fi dat in gaj pentru garantarea creantelor creditorilor, numai ca aceasta garantie trebuie stabilita pe cale contractuala.

Intrucat raspunderea persoanei fizice – comerciant este nelimitata, in practica se prefera constituirea unei societati comerciale cu raspundere limitata, chiar cu un unic asociat, potrivit Legii nr.31/1990, republicata.

 

 

1.8. Obtinerea autorizatiilor prevazute de lege

O alta conditie necesara exercitarii activitatii de comert este obtinerea de catre comerciant a autorizatiei prevazute de lege.

Pentru comerciantul – persoana fizica, autorizatia de exercitare a comertului se elibereaza de organele locale ale Administratiei Publice in a caror raza teritoriala se afla sediul sau domiciliul comerciantului.

Autorizatia se emite potrivit Decretului – Lege nr.54/1990, modificat, fiind un act administrativ individual.

Pentru a fi comerciant este necesar ca persoana care solocita obtinerea autorizatiei de exercitare a comertului sa aiba pregatire profesionala pentru domeniile respective de activitate.

 

 

 

2. Statutul juridic al comerciantului

 

Comerciantul beneficiaza de anumite drepturi si are obligatii, care, impreuna, formeaza continutul statutului juridic al comerciantului.

Cele mai importante obligatii ale comerciantului sunt:

- inmatricularea sau, dupa caz, inscrierea in Registrul Comertului;

- intocmirea registrelor comerciale.

 

2.1. Inmatricularea si/sau inscrierea in Registrul Comertului

Potrivit Legii Registrului Comertului, Legea nr.26/1990, art.1 alin (1), comerciantii au obligatia ca, inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in Registrul Comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele a caror inregistrare este prevazuta de lege.

Registrul Comertului este un document public, asigurand publicitatea activitatii comerciantilor cu scopul protejarii intereselor comerciantilor dar, mai cu seama, a tertelor persoane.

Din punct de vedere organizatoric, Registrul Comertului se tine de catre Oficiul Registrului Comertului, organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, pe langa Camera de Comert si Industrie teritoriala.

In privinta comerciantului – persoana fizica, inregistrarea in Registrul Comertului se face pe baza unei cereri de inmatriculare, care trebuie sa cuprinda date referitoare la:

- identificarea comerciantului prin nume, prenume, domiciliu, cetatenie, data si locul nasterii, starea civila, averea si modul de evaluare a acesteia precum si activitatea comerciala anterioara;

- firma comerciala, sediul acesteia, al sucursalelor sau filialelor;

- activitatea de comert, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

- numarul, data si organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului.

Cererea de inmatriculare va fi semnata de comerciant sau de o persoana imputernicita prin procura speciala, procura care trebuie intocmita in forma autentica.

In mod obligatoriu, cererea de inmatriculare va fi insotita de acte doveditoare ale datelor pe care le cuprinde.

Comerciantul – persoana fizica va semna in Registrul Comertului, in prezenta judecatorului delegat sau a directorului Oficiului Registrului Comertului pentru a se dovedi specimenul de semnatura.

In conformitate cu dispozitia cuprinsa in art.29 din Legea nr.26/1990, republicata, comerciantul este obligat ca in toate documentele sa mentioneze numarul de ordine sub care este inmatriculata firma in Registrul Comertului si anul inmatricularii.

Pe parcursul exercitarii comertului, potrivit art.21 din Legea nr.26/1990, republicata, comerciantul este obligat sa evidentieze in Registrul Comertului toate modificarile referitoare la:

         - donatia, vanzarea, locatiunea sau gajul fondului de comert si orice alt act prin care se aduc modificari inmatricularii sau mentiunilor sau care fac sa inceteze firma ori fondul de comert;

- date privind identificarea imputernicitului. Daca dreptul de reprezentare este limitat la o anumita sucursala sau filiala, mentiunea se va face numai in registrul unde este inscrisa sucursala sau filiala;

- brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora comerciantul – persoana fizica are un drept;

- hotararea de divort a comerciantului si aceea de partajare a bunurilor comune, pronuntate in timpul exercitarii comertului;

- hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituirea a curatelei acestuia sau cele prin care se ridica aceste masuri;

- hotararea judecatoreasca de declarare in stare de faliment;

- hotararea judecatoreasca de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care-l fac incapabil de a mai exercita comertul;

- orice modificare la faptele inregistrtate.

Potrivit art.24 din Legea nr.26/1990, republicata, in situatia in care comerciantul are sediul principal in strainatate, si infiinteaza in Romania sucursale sau filiale, este obligat sa respecte dispozitiile legale referitoare la inmatricularea in Registrul Comertului a sucursalelor sau filialelor constituite in Romania.

 

2.2. Efectele inregistrarii

In dreptul roman, drept de inspiratie franceza, inmatricularea, inscrierea in Registrul Comertului a firmei si a celorlalte date are efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creandu-se o prezumtie relativa de comercialitate cu privire la faptele pe care acesta le savarseste si cu privire la calitatea de comerciant.

 

2.3. Raspunderea comerciantului pentru nerespectarea dispozitiilor cuprinse in Legea privind Registrul Comertului

Sanctiunile prevazute de Legea nr.26/1990, republicata sunt de doua feluri:

-         sanctiuni civile;

-         sanctiuni penale.

Sanctiunile civile constau in plata de amenzi civile, amenda aplicata de instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala s-a savarsit fapta.

 Fapta pentru care sanctiunea consta in amenda civila poate consta in:

- neintelegerea obligatiei referitoare la inmatricularea sau inregistrarea unei mentiuni, ori depunerea unor acte sau semnaturi;

- nerespectarea dispozitiilor prevazute de art.29 din Legea nr.26/1990, republicata.

 

2.4. Radierea inregistrarilor

Potrivit art.25 din Legea nr.26/1990, republicata, „oricine se considera prejudiciat prin inmatriculare sau printr-o mentiune din Registrul Comertului are dreptul sa ceara radiere ei”.

Persoana prejudiciata poate fi comerciantul insusi sau orice alta persoana.

Cererea de radiere se solutioneaza de catre judecatorul delegat, pronuntand o incheiere, cu citarea partilor.

Incheierea de admitere sau de respingere a cererii de radiere poate fi atacata cu recurs la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti, in termen de 15 zile de la pronuntare, tribunalul urmand sa judece de urgenta recursul, in camera de consiliu.

 

2.5. Intocmirea registrelor comerciale

O alta obligatie principala a comerciantului este evidentierea in registrele contabile a activitatii pe care o desfasoara.

Registrele comerciantului sunt registre private in care sunt mentionate toate operatiile privitoare la patrimoniul comerciantului.

Reglementari legale privind registrele comerciantului se regasesc in dispozitiile Codului Comercial, respectiv art.22 – 24 si in Legea nr.82/1991 – Legea contabilitatii.

Potrivit Codului Comercial (art.22), registrele obligatorii pentru comerciant sunt:

- registrul jurnal;

- registrul inventar;

- registrul copier.

Noile reglementari in materie, respectiv Legea nr.82/1991 (art.20), stabilesc, in mod implicit, obligatia comerciantilor de a tine:

- registrtul jurnal;

- registrul inventar;

- registrul cartea mare.

Potrivit art.25 din Legea nr.82/1991, registrele de contabilitate, actele si documentele care au stat la baza inregistrarilor se pastreaza timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.

 

2.6. Alte obligatii ale comerciantilor

Comerciantului ii revin si alte obligatii legate de activitate contabila. In aceasta catogorie se inscrie si obligatia de intocmire a bilantului contabil, anual si, dupa caz, in momentul reorganizarii sau dizolvarii.

 Potrivit art.40 din Legea 82/1991, este infractiune de fals intelectual efectuarea cu stiinta a unor inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a unor inregistrrari in contabilitate, avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale care se refera la bilantul contabil.

O alta obligatie a comerciantului este indeplinirea la timp a obligatiilor fiscale, respectiv:

- plata impozitului pe profit potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1994, modificata;

- plata impozitului pe venituri, potrivit Ordonantei Guvernului nr.73/1999;

- plata TVA-ului, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.215/1999, modificata;

- plata altor taxe si impozite datorate statului.

In cazul in care un comerciant nu-si indeplineste obligatiile fiscale, va raspunde contraventional sau penal, potrivit Legii nr.87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscala reprezinta „sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoane fizice si persoane juridice romane sau straine...”.

In sfarsit, una din obligatiile importante ale comerciantului este aceea de a exercita comertul „cu buna – credinta si potrivit uzantelor cinstite” (art.1 din Legea nr.11/1991) si sa nu faca concurenta neloiala celorlalti comercianti.

 Comerciantul care incalca sau nesocoteste dispozitiile legale privind concurenta cinstita poate sa raspunda atat penal, cat si civil, fie prin obligarea lui la incetarea sau inlaturarea actului respectiv, fie va fi obligat sa-l despagubeasca pe comerciantul lezat pentru prejudiciul material si moral ce i s-a cauzat prin savarsirea faptei de concurenta neloiala.

Solutionarea cererilor este de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul paratului ori inculpatului.


BIBLIOGRAFIE:

 

„Drept comercial”- Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Bucuresti, Editura Oscar Print 2000

„Drept comercial” – Stanciu D. Carpenaru, Bucuresti, Editura All 1995

                                        

 

 

0 comentarii:

Arhiva

A apărut o eroare în acest obiect gadget