Dreptul Afacerilor
Ramurile dreptului contemporan romanesc
In cadrul dreptului public avem: dreptul constitutional, dreptul administrativ, financiar, penal, procesual (penal si civil), international public, iar in cadrul dreptului privat avem: dreptul civil, comercial, international privat etc. S-a conturat si un drept mixt: familiei, muncii, social, rural etc. In epoca noastra se manifesta o tendinta de reasezare dar si de aparitie a noi ramuri de drept, consecinta a nevoilor de dezvoltare a societatii: dreptul social, bancar, ecologic sau al mediului, al marii, agrar (rural), cooperatist, familiei etc.
Dreptul constitutional Stabileste principiile fundamentale ale structurii social-economice si ale organizarii puterii de stat, reglementeaza relatiile dintre diferitele componente ale statului, precum si cele dintre stat si cetateni, relatii materializate in drepturile si indatoririle fundamentale ale acestora. Raporturile de drept constitutional apar deci in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat. Principalul izvor il formeaza Constitutia, dar si legile (organice sau ordinare) sau alte acte cu putere de lege ce contin norme de natura constitutionala.
Dreptul administrativ Reglementeaza relatiile sociale ce apar in activitatea administratiei de stat sau in legatura cu aceasta , adica relatiile intre organele administrative si intre ele si alte organe de stat, cele dintre administratie si cetateni; principiile organizarii si functionarii administratiei. Ca si normele de drept constitutional, normele de drept administrativ au un caracter imperativ; idem, in aceste raporturi organele statului se situeaza pe pozitii de putere fata de cetatean, iar raporturile pot sa nu se nasca prin consimtamantul ambelor parti. Raspunderea pentru violarea unei norme administrative atrage dupa ea o sanctiune de drept administrativ (contraventionala pentru cetatean).
Dreptul financiar Reglementeaza activitatea financiara a organelor statului, relatiile care apar intre diferite organe de stat sau intre ele si cetateni in legatura cu intocmirea bugetului, perceperea impozitelor si taxelor, modul de cheltuire a veniturilor statului, asigurarile obligatorii de stat etc.
Dreptul civil Reglementeaza relatii in care, spre deosebire de cele demai sus, partile se afla pe pozitie de egalitate juridica chiar cand una din parti este statul (ca persoana privata si nu ca autoritate publica). Aceasta este o caracteristica a tuturor ramurilor de drept privat, desprinse de fapt din dreptul civil si pe care le vom analiza mai jos. Raporturile juridice civile pot fi patrimoniale cele mai multe si nepatrimoniale. Normele au in majoritatea cazurilor un caracter dispozitiv.
Dreptul muncii Reglementeaza relatiile sociale de munca, aparute in legatura cu exercitiul dreptului la munca, conditiile de munca, salarizarea, angajarea, concedierea, organizarea si protectia muncii, jurisdictia muncii etc. Desi la origine raporturile de munca erau raporturi de drept civil si deci marcate de caracteristicile acestuia norme dispozitive, egalitatea partilor la incheierea contractului si in ce priveste desfacerea lui -, intre timp ele au evoluat inspre o socializare a lor, o apropiere de domeniul dreptului public; fara a se inlatura necesitatea consimtamantului ambelor parti la incheierea contractului si posibilitatea de principiu pentru fiecare de a-l desface unilateral, aceasta posibilitate este ingradita pentru angajator si in prezent s-au legiferat si cazuri in care un contract produce efecte si pentru cel care n-a participat la incheierea lui: de exemplu, contractul colectiv de munca. Acesta se incheie intre sindicatul cel mai reprezentativ si organizatia de patronat cea mai reprezentativa la nivel national, de ramura si de unitate, fiind insa obligatoriu si pentru celelalte, ca si pentru salariatii nesindicalizati sau care se angajeaza ulterior, de asemenea pentru angajatorii neafiliati sau care se infiinteaza ulterior. De asemenea, normele de dreptul muncii sunt in mare masura imperative, neputandu-se stabili prin vointa partilor drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin lege, respectiv prin contractul colectiv, in ce-i priveste pe salariati.
Dreptul familiei Reglementeaza relatiile dintre soti si cele de rudenie si afinitate, relatii care sunt deopotriva patrimoniale si nepatrimoniale. Institutiile principale sunt: casatoria, rudenia si afinitatea, adoptia, filiatia, ocrotirea minorilor si a majorilor incapabili. Importanta sociala a unor aspecte din acest domeniu a facut sa apara si raporturi care se nasc prin vointa legii, fara consimtamantul partilor, sau raporturi al caror continut este stabilit prin lege, dreptul familiei indepartandu-se astfel de sfera dreptului civil caruia ii apartinea.
Reglementeaza relatiile dintre soti si cele de rudenie si afinitate, relatii care sunt deopotriva patrimoniale si nepatrimoniale. Institutiile principale sunt: casatoria, rudenia si afinitatea, adoptia, filiatia, ocrotirea minorilor si a majorilor incapabili. Importanta sociala a unor aspecte din acest domeniu a facut sa apara si raporturi care se nasc prin vointa legii, fara consimtamantul partilor, sau raporturi al caror continut este stabilit prin lege, dreptul familiei indepartandu-se astfel de sfera dreptului civil caruia ii apartinea.
Dreptul penal Reglementeaza faptele ce sunt considerate infractiuni si sanctiunile aplicabile lor, precum si principiile ce guverneaza raporturile nascute in legatura cu savarsirea de infractiuni intre individ si societate.
Reglementeaza faptele ce sunt considerate infractiuni si sanctiunile aplicabile lor, precum si principiile ce guverneaza raporturile nascute in legatura cu savarsirea de infractiuni intre individ si societate.
Dreptul procesual penal Reglementeaza desfasurarea urmaririi penale, a judecatii penale si a executarii pedepselor, activitati care sunt consecinta savarsirii de infractiuni. Raporturile de drept procesual penal reprezinta o materializare in plan organizatoric a raporturilor de drept penal. Ca in orice ramura de drept public, normele sunt aproape in totalitate imperative.
Dreptul procesual civil Reglementeaza desfasurarea judecatii civile si a executarii silite, raporturile de acest tip reprezentand materializarea in plan organizatoric a raporturilor de drept civil in sens larg.
Dreptul international public Reglementeaza relatiile dintre state, organizatii guvernamentale, state si organizatii guvernamentale, precum si dintre acestea si natiuni care isi constituie un stat propriu. In aceste raporturi partile apar pe pozitii de egalitate juridica iar nerespectarea normelor atrage constrangeri specifice, organizate individual sau colectiv. Spre deosebire de normele interne care nu sunt totdeauna creatia partilor sau a ambelor parti, ci a legii, deci a statului (direct sau indirect), cele internationale exprima vointa statelor parti si sunt obligatorii numai pentru cele ce au participat la elaborarea lor. Desi individul nu e un subiect traditional al dreptului international public, totusi se constata in prezent o evolutie sub acest aspect: normele care reglementeaza drepturile si libertatile fundamentale sunt elaborate in beneficiul sau; in anumite sisteme de drept le poate invoca direct, fara a astepta legi nationale de transpunere; de asemenea, el are acces chiar daca limitat la mecanismele internationale de control si sanctionare a incalcarilor produse in legatura cu drepturile sale. Astfel, el devine, direct sau indirect, subiect de drept international public, domeniu rezervat pana nu demult exlusiv statelor.
Normele internationale pot fi cuprinse in acte sau in cutume internationale.
Dreptul international privat Reglementeaza raporturile de drept privat in care parti pot fi si statele dar ca persoane juridice private, precum si organizatiile neguvernamentale cu elemente de extraneitate. Astfel de elemente pot fi: cetatenia, domiciliul, locul situarii imobilului etc. Normele sale sunt deopotriva de sorginte interna si internationala, in acest din urma caz de drept scris sau cutumiar.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu