Dreptul Afacerilor: Faptele de Comert

  

FAPTELE (ACTELE) DE COMERT

 

  1.Generalitati

       Din punct de vedere terminologic, operatiunile de comert pot sa fie atat “fapte de comert”, cat si “acte de comert”. Adesea termenul de “fapt” de comert este folosit de legiuitor pentru a desemna toate operatiunile de comert , fie ca acestea sunt “acte juridice” de comert, fie ca sunt  numai “fapte juridice” de comert.

     Actele juridice sunt manifestari de vointa facute cu intentia producerii efectelor juridice, in timp ce faptele juridice sunt actiuni ale omului facute fara intentia crearii de efecte juridice (nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi sau obligatii), acestea producandu-se in virtutea legii. Faptele juridice “stricto sensu” sunt licite, gestiunea de afaceri, plata nedatorata reunite pe ideea imbogatirii fara just temei si ilicite, delictele si cvasidelictele.

 

   2.Definitie

 

     In sensul cel mai cuprinzator, faptul de comert este orice activitate care da nastere la raporturi juridice guvernate de legea comerciala si care se intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori, fiind calificata ca o activitate de intermediere in operatiunile de schimb.

     Interesul practic al delimitarii faptelor de comert de cele cu caracter civil consta in urmatoaele:

   

-         definirea comerciantului se face, in principal, in functie de activitatea pe care o desfasoara si anume, daca, in mod obisnuit, face fapte de comert avand comertul ca o profesiune obisnuita;

-         dispozitiile legale care reglementeaza faptele de comert sunt adesea diferte de cele care reglementeaza faptele civile. De exemplu, in materie de probe, potrivit art.46 C.com., obligatiile comerciale pot fi dovedite cu orice mijloc de proba spre deosebire de cele cu caracter civil pentru care proba cu martori nu este admisibila daca au o valore mai mare de 250 lei sau, in situatia existentei mai multor debitori , debitorii raspund solidar, daca nu exista stipulatiune contrara, spre deosebire de obligatiile civile unde, daca exista mai multi debitori, regula este divizibilitatea iar exceptia, solidaritatea.

                                                 

    3.Clasificarea faptelor de comert

 

      Faptele pot fi clasificate astfel, urmarind cele doua sisteme consacrate in diferite legislatii respectiv:  sistemul obiectiv, propriu legislatiei franceze, italiene si sistemul subiectiv insusit de legislatia germana si de celelalte sisteme de drept inspirate dupa cea germana.

      Potrivit sistemului obiectiv, un „fapt” este calificat „de comert" daca in mod obiectiv, in continutul lui exista una din operatiunile pe care legiuitorul insusi de califica  ca fiind „de comert”, deoarece se intemeiaza pe ideea de interpunere (intermediere) in schimb.

      Potrivit sistemului subiectiv un „fapt” este calificat „de comert” daca este facut de un comerciant. Calitatea subiectului determina natura juridica  a faptului, iar comerciantul este definit, de regula, ca fiind acea persoana care si-a inregistrat firma in registrul de comert, inregistrare care are efect constitutiv sau daca are una din intreprinderile comeciale anume stabilite de lege.

     In concluzie faptele de comert se impart in:

- fapte de comert obiective

- fapte de comert subiective

- fapte de comert mixte sau unilaterale

 

 

 

A. Faptele de comert obiective

 

     Faptele de comert obiective sunt acele operatiuni, acte juridice prevazute de legiuitor in art.3 din Codul comercial, calificate astfel in functie de natura sau functia lor economica, si in unele cazuri de forma lor.

     In art.3 C.com sunt prevazute un numar de 20 de operatiuni pe care legiuitorul le califica „de comert”. Trasatura comuna a celor 20 de „fapte de comert” este intermedierea, la care se poate adauga caracterul speculativ. Speculatia este de natura faptului de comert, nu de esenta lui. Astfel pot exista operatiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate (de exemplu, un comerciant vinde marfurile sale la un pret derizoriu pentru a-si atrage clientela sau pentru a facilita eliminarea unui stoc creat in mod obiectiv ori pentru a inlatura o concurenta vecina). Activitatea speculativa a comerciantului consta in obtinerea unor profituri viitoare.

 

Cele 20 de fapte de comert se grupeaza in trei categorii:

 

I. Operatiuni intermediare in schimb asupra marfurilor, titlurilor de credit, care pot fi denumite fapte obiective constituite de comert

 

Din aceasta categorie fac parte:

 

●Cumpararea si vanzarea comerciala                     

 Potrivit art.3 pct.1 si 2. C.com., „legea considera ca fapte de comert”:

-         cumpararaturile de producte sau marfuri spre a a se revinde in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale Statului sau alte tituri de credit circuland in comert;

-         vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte tiluri de credit circuland in comert, cand vor fi cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

  

 

Vanzarea-cumpararea este un contract reglementat de codul civil in articolul 1294.          Definitia vanzarii este prevazuta de articol, potrivit caruia,o anumita parte numita vanzator, se obliga sa transmita celelaite parti numita cumparator, proprietatea unui bun in schimbul unui pret.  Calificarea comerciala trebuie gasita in afara contractului, in functia economica a negotului. Numai in masura in care vanzarea sau cumpararea apare ca o operatiune de intermediere dobandeste si calificare comerciala.

 

 

•Operatiuni de punere in constignatie a marfurilor sau productelor in scop de vanzare

      Contractul de constignatie prezinta un caracter specific, care face ca operatiei de vanzare sa i se suprapuna o operatie de depozit si una de comision. Astfel, contractul de constignatie apare ca un contract mixt, formand un tip de contract „sui generis”.

     Contractul de constignatie este contractul prin care o persoana anume numita constignant transmite alteia, numita constignatar o cantitate de marfuri in prealabil estimate cu mandatul de a fi vandute pe contul celui dintai si cu obligatiunea, fie de a intoarce pretul stabilit prin conventie, fie de a restitui marfurile in natura daca nu au fost vandute.

 

 

•Operatiunile pe termen scurt asupra titlurilor de credit. Reportul                     

     Potrivit art.3 pct.3 C.com sunt fapte de comert contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau ale altor titluri de credit circuland in comert.

    Reportul, asa cum este reglementat in art.74-76 C.com., reprezinta un schimb actual si real de titluri contra bani si un schimb, pe termen, de bani contra titlurilor de aceeasi specie. Aceste operatiuni se incadreaza intr-o categorie mai cuprinzatoare a operatiunilor de credit, formand asa-zisele „operatiuni de bursa”.

 

 

•Operatiuni relative la subscrierea, cumpararea si vanzarea de parti sociale si actiuni alea societatilor comerciale

      Art.3 C.com, enumera la pct.4, printre faptele de comert si „cumparaturile si vanzarile de parti sau de actini ale societatilor comerciale”.

      Achizitionarea si instainarea actiunilor si partilor sociale ale societatilor comerciale prezinta caracterul unui act de comert, prin aceea ca face sa se dobandeasca sau sa se piarda calitatea de asociat intr-o societate comerciala, indiferent daca operatiunea a ost facuta in scop de speculatie comerciala, ori in vederea unui plasament de capital.

 

 

•Operatiunile de banca si schimb

     Potrivit art.3 pct. 11 C.com.,sunt fapte de comert „operatiunile de banca si schimb”.

     Operatiunile de banca sunt operatiuni de intermediere care au ca obiect sume de bani,credite ori titluri de credit. Activitatea bancara este realizata de Banca Nationala si de societatile comerciale bancare. Operatiunile de banca constau in: depozite in sume de bani sau de titluri, acrodare de credite, operatiuni asupra titlurilor de credit, plasament financiar, efectuarea de plati.

     Operatiunile de schimb se refera la schimbul de monede, bilete de banca nationale sau straine, trasmintere de fonduri.

 

 

• Cambiile si ordinele de producte sau marfuri

      In conformitate cu art.3 pct.14, sunt fapte de comert „cambiile si ordinele de producte si marfuri” .

      Cambia si biletul de ordin sunt, prin ele insele fapte de comert, fara a distinge daca partile sunt sau nu comercianti sau daca sunt emise pentru acte civile sau comerciale.

      Cambia si biletul de ordin sunt titluri de credit care cuprind obligatia de a face sa se plateasca (cambia) sau de a se plati (biletul la ordin) o suma de bani determinata, la scadenta si la locul stabilit in insusi inscrisul cambial.

 

 

• Operatiuni asupra imobilelor in scop de speculatiune           

     Codul comercial italian de la 1883 cuprindea printre actele obiective de comert „cumparaturile si vanzarile de bunuri imobile”, daca acestea au fost facute cu scopul de speculatiune comerciala. Codul comercial roman a suprimat acest text, asa incat vanzarea-cumpararea comerciala nu poate avea ca obiect bunuri imobile. In doctrina insa, a fost formulata si opinia contrara, pornindu-se de la faptul ca ceea ce l-a determinat pe legiuitorul Codului comercial roman sa adopte solutia inlaturarii operatiunilor imobiliare din randul faptelor de comert enumerate in art.3, a fost faptul ca imobilele au o valoare mult mai mare decat a mobilelor. Cu toate acestea la ora actuala exista foarte multe bunuri mobile cu o valoare incontestabil mai mare decat a unui imobil, fapt ce face ca aceasta excludere sa nu se mai justifice.

 

 

 

II.Acte de intermediere in operatiunile de schimb purtand asupra muncii organizate (intreprinderile)

 

      In limbajul obisnuit, intreprinderea are un dublu sens: unul subiectv, referindu-se la activitatea insasi persoanei care si-a organizat o indeletnicire, altul obiectiv, in sens de organism economic care pune in valoare in mod sistematic factorii necesari pentru un produs destinar schimbului, pe riscul intreprinzatorului. Elementele care impreuna concureaza la intelegerea notiunii de intreprindere sunt:

-         asocierea factorilor necesari productiei: capital, munca, natura

-         riscul pe care intreprinzatorul si-l asuma

-         organizatia, ca element de coordonare a muncii cu valorile patrimoniale

 

      Art.3 C.com prevede diferite tipuri de intreprinderi. Caracteristica principala a acestor intreprinderi consta in continuitatea prestatiilor: furnizarea de imbracaminte, de alimente, de combustibil, etc. Intreprinderile de furniruri presupun o activitate organizata prin care furnizorul, in schimbul unui pret determinat anticipat, asigura prestarea unor servicii sau predarea unor produse la termene succesive.

      In cazul furnizarii de produse, intreprinderea de furniruri are obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra marfurilor livrate, de a le preda si de a raspunde pentru vicii si evictiune intocmai ca la vanzare–cumpararea. Deosebirea esentiala intre contractul de furnizare si contractul de vanzare-cumparare consta in faptul ca furnizarea de marfa este o obligatie continua a intreprinderii ( ex. furnizarea de energie electrica) sau la termene succesive, pretul find determinat anticipat.

Asadar furnizorul are obligatia de „dare”  (transmiterea dreptului de proprietate) si doua obligatii  de „facere” , predarea marfurilor si garantarea pentru viciile marfurilor si pentru evictiune.

In cazul furnizarii de servicii, intreprindertea are obligatia de „facere”, de a presta servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locatie de servicii.

 

 

•Intreprinderile de spectacole publice (art.3 pct.6)

Intreprinderile de spectacole publice sunt acele intreprinderi a caror activitate este calificata de comert deoarece ele organizeaza munca altora si interpun intre artist pe de o parte, si spectator pe de alta.  In activitatea de spectacole, sunt calificate de comert:

-         inchirierea salii de spectacole

-         contractele de publicitate

-         contractele cu artistii

 

 

• Intreprinderile de comision:

      Intreprinderile de comision incheie afaceri in nume propriu dar pe seama comitentului. Activitatea comisionarului (intreprinderea de comisioane) trebuie sa aiba infatisarea unei profesiuni cu caracter permanent. Un act izolat de comision nu estre considerat „fapt de comert”.

 

 

• Intreprinderile de agentii si oficii de afaceri

      Intermediaza afaceri (contract de cumparare-vanzare, inchiriere, locatie de servicii) intre comercianti si clienti.

     Activitatea agentiilor si oficiilor de afaceri se concretizeaza fie in obtinere si transmitere de informatii legate de afaceri si de partenerii acestora, fie in publicitate comerciala, procurare de clienti,etc.

     Agentiile si oficiile de afaceri sunt organizate in diverse domenii: turism, voiaj, publicitate,etc.

 

 

• Intreprinderile de constructiuni (art.3 pct.8 C.com.)  

      Intreprinderile de constructiuni si de reparatii de imobile organizeaza forta de munca cu ajutorul careia isi desfasoara activitatea, interpunandu-se intre client (beneficiar) si lucratori. Din acest punct de vedere, intreprinderea speculeaza mana de lucru, obtinand profit. Organizarea activitatii cat si obiectul acesteia sunt considerate fapte de comert.

 

 

• Intreprinderile de fabrici, de manufactura si de imprimerie (art.3 pct.9 C.com)

     Au ca obiect de acticitate transformarea unor bunuri (materie prima), prelucrarea si obtinerea unor produce industriale sau de manufactura. Sunt calificate ca fiind comerciale si acele intreprinderi care transforma materia prima oferita de client, chiar daca activitatea lor nu este de productie ci presupune prestari-servicii, deoarece clientul plateste numai manopera.

 

 

•Intreprinderile de imprimerie, desfasoara activitate de multiplicare a operelor litarare, stiintifice, artistice, etc., folosind mijloace mecanice sau manuale.

 

 

•Intreprinderile de editura, librarii, obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde

      Intreprinderea de editura are ca obiect de activitate reproducerea si difuzarea unei lucrari incredintata de catre autor pe baza contractului de editare. Editorul isi desfasoara activitatea in colaborare cu alti comercianti, pe baza nor contracte incheiate, fie cu o intreprindere de imprimerie (tipografica), fie cu o intreprindere de difuzare (librarie) pentru raspandirea lucarii.

     Asadar intreprinderea de editura este un intermediar care, la randul lui, incheie doua contracte: un contract cu intreprinderea de reproducere si unul cu cea de difuzare. Daca cele doua contracte de reproducere si de difuzare se incheie direct de catre autor , operatiunile nu mai sunt considerate fapte de comert, deoarcere lipseste activitatea de interpunere.

     Intreprinderile de vanzare a obiectelor de arta intermediaza relatiile dintre autor, artist su cumparator.

 

 

•Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat

     Legiutorul prevede numai transportul de uscat si apa deoarece la timpul redactarii Codului nu exista si transportul aerian.In prezent textul este aplicat si transportului aerian, reglementat prin Codul aerian.

     Intreprinderile de trasport isi organizeaza activitatea in asa fel incat prin transportul de marfuri sau de persoane se manifesta ca un intermediar intre expeditor-urnizor si destinatar-beneficiar, facand un serviciu expeditorului in favoarea tertului beneficiar-destinatarul. Activitatea lor se desfasoara pe baza contractelor de transport, contracte in care intreprinedrea de transport are calitatea de promitent iar expeditorul calitatea de stipulat.

 

 

•Intreprinderile de asigurare

     Activitatea de asigurare este realizata numai in societatile de asigurare, care se constituie si functioneaza pe baza Legii Nr.32/1990, republicata si a Legii nr.136/1995.

Asigurarile sunt legale (obligatia de asigurare este legala) si facultative.

    In comert, asigurarile intereseaza in special asigurarile facultative. Prin contract, asiguratorul – in schimbul unei prime de asigurare platita de asigurat – isi ia asupra sa riscul asigurat, urmand sa plateasca asiguratului indemnizatia de asigurare, daca riscul se va realiza.

     Pot fi asigurate bunuri, persoane, se poate incheia si asigurare pentru raspundere civila. In raporturile de drept comercial, in unele cazuri, asigurarea poate avea si caracter obligatoriu, iar in alte cazuri asigurarea se impune ca o masura de conservare  desi nu este obligatorie (ex. obligatia depozitarului de asigurare a marfii).

    Asigurarile mutuale sunt acele asigurari prin care mai multe persoane se asociaza in scopul suportarii impreuna a riscurilor. Capitalul social se formeaza din primele de asigurare depuse de asociati.

 

 

•Depozite in docuri si antrepozite

      Sunt calificate ca fapte de comert „depozitele de docuri si antrepozite. Precum si toate operatiunile asupra recipselor de depozit si asupra scrisorilor de gaj liberate de ele”.

     Textul prevazut se refera, pe de o parte, la organizarea activitatii de depozit sub forma unei intreprinderi si, pe de alta, la operatiunile de depozitare si la documentele vizand marfa aflata in depozit.

     Documentele, inscrisurile eliberate si care atesta existenta marfii in depozit sunt:

-         recipsia de depozit care se elibereaza deponentului atestand dreptul de proprietate al titularului asupra marfii depozitate

-         warantul (scrisoare degaj) sau buletin de gaj, care este documentul ce atesta ca marfa face obiectul unui contract de  gaj si deci, titularul are un drept de garantie reala (gaj) asupra marfii din depozit.

-         talonul, care ramane la administratia depozitului

 

 

 

 

 

III.Fapte de comert conexe (accesorii)

 

       Faptele de comert conexe sau accesorii sunt acele fapte juridice care au caracter civil, numai ca, datorita legaturii stranse cu un fapt calificat de comert, dobandesc caracter comercial potrivit regulii „accesoriun sequitar principle”.

 

 

•Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale

 

      Mijlocirea in afaceri comerciale este un act conex considerat fapt obiectiv de comert, deoarece presupune incheierea unei intelegeri intre doi parteneri de afaceri pusi fata in fata de catre un intermediar care este calificat ca fiind auxiliar de comert (independent).

 

 

•Expeditiunile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatiune

       Din aceasta categorie fac parte:

-         construirea de vase pentru navigatiune

-         cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatiune

-         incheierea de contracte privind echiparea vaselor, dotarea si aprovizionarea lor

 

 

•Depozitele pentru cauza de comert

      Sunt fapte de comert conexe sau accesorii ori de cate ori privesc depozitarea unor marfuri care au fost cumparate in scop de revanzare.

      Faptul principal de comert este contractul de vanzare-cumparare, iar accesoriul este depozitul care va fi considerat „fapt de comert” ca si pricipalul.

 

 

•Contul curent si cecul         

      Ori de cate ori deschiderea unui cont curent si operatiunile care se efectueaza in continutul acestuia, cat si cecul au o cauza comerciala, operatiunile respective sunt calificare fapte de comeret accesorii sau conexe catului principal, care este, de comert, dupa natura lui.

      De asemenea pot fi considerate ca fiind comerciale urmatoarele categorii de acte juridice unilaterale si bilaterale:

- acte juridice: promisiunea unilaterala de a cumpara un fond de comert, contractul de mandat comercial, contractul de ipoteca, de gaj si fidejusiune

- cvasi-contracte: gestiunea dew afaceri comerciale, plata nedatorata a unei datorii comerciale, imbogatirea fara just temei.

- delicte si cvasi-delicte care constau, de exemplu. in fapte de concurenta neloiala.

B. Faptele de comert subiective

 

        Ele reprezinta acea categorie de fapte juridice pe care legiuitorul le califica „de comert” deoarece sunt facute dfe un comerciant. Deci calitatea subiectului determina natura juridica a faptului savarsit.

        Legiuitorul stabileste in art.3 C.com. categoriile de fapte calificate ca fiind obiective de comert, pentru ca in art.4 se instituie o prezumtie „juris tantum”, de comercialitate, cu privire la toate actele si operatiunile unui comerciant, prezumtie care poate fi inlaturata, dovedindu-se contrariul, adica faptul juridic are caracter civil.

        Nu sunt comerciale:

-         acte esentiale civile care apartin vietii civile cum ar fi casatoria, adoptia. Acestea raman civile chiar daca sunt facute de un comerciant.

-         actele expres civile, adica unele acte in care se stipuleaza in mod expres cauza civil ( de exemplu, se constituie o ipoteza pentru garantarea unui imprumut cu scopul de a se achizitiona o locuinta pentru uzul personal al familiei cmerciantului).

 

  Distinct de criteriul pozitiv de determinare a categoriilor de fapte juridice calificate de comert, legiuitorul foloseste si criteriul negativ, excluzand de la caracterul comercial faptele prevazute in art.5. Astfel „ nu se poate considera ca fapt de comert cumpararea de producte sau de marfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumatiunea cumparatorului, ori a familiei sale; de asemenea, revanzarea acestor lucruri si nici vanzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau sau cel cultivat de dansul”.

     Din dispozitiile textului rezulta ca:

-         nu sunt fapte de comert acele acte juridice care aparent sunt de comert, atata vreme cat vizeaza satisfacerea unor interese ale cumparatorului ori ale familiei sale

-         nu sunt fapte de comert activitatile agricole: culturi, vanzarea produselor cultivate chiar de catre cultivator

          Aceste activitati sunt considerate civile. Pentru a fi comerciala trebuie ca activitatea sa constea intr-o interpunere, ori acest lucru se poate intampla numai cand proprietarul incredinteaza marfa in mainile unui comerciant.

 

C.Faptele de comert unilaterale

 

       Potrivit art.6 C.com. „daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti comerciantii sunt supusi, in ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor, si in cazurile in care legea nu dispune altfel”.

      Aceasta regula este logica deoarece ar fi imposibil ca o singura operatie juridica sa fie reglementata pe de o parte, de dispozitiile Codului comercial, iar pe de alta parte de legislatia civila. Un exemplu de fapt de comert unilateral sau mixt este prevazut in art.6 alin.1 : „Asigurarile de lucruri care nu sunt obiectul comertului si asigurarile aupra vietii sunt fapte de comert numai in ceea ce priveste asiguratorul”.

      Exceptii sunt:

-         nu se aplica legile comerciale referitoare la dobandirea calitatii de comerciant si necomerciantilor

-         nu se aplica legile comerciale atunci cand legiuitorul prevede in mod expres acest lucru  (ex.,art.42 C.com. stabileste prezumtia de solidaritate a debitorilor in obligatiile comerciale). Aceasta prezumtie nu se aplica necomerciantilor, deoarece pentru ei, faptul juridic din care izvorasc obligatiile nu are caracter comercial, ori in dreptul civil, de regula, obligatiile sunt conjuncte (divizibile).

Termeni cheie:

 

producte = in dreptul comercial dsemneaza fie produsele naturale ale pamantului (cereale, legume), fie produsele animale (lapte,lana).

 

Bibliografie:

Drept comercial pentru invatamantul economic – editura Universitara , Bucuresti 2004

                                                                                Autori: Smaranda Angheni, Camelia Stoica