joi, 4 decembrie 2008

Dreptul Afacerilor CURS 1 ANUL 1

Dreptul Afacerilor ASE Marketing Curs 1 Anul I

Curs 1

 

          Prin drept intelegem ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat care au ca scop disciplinarea comportamentului uman in relatiile din societate in vederea coexistentei libertatilor apararii drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale a caror respectare este asigurata la nevoie de forta coercitiva a statului.

          Functia fundamentala a unui stat este aceea de a  genera si exprima vointa obligatorie a natiunii adica  vointa de stat. Statul creeaza dreptul si dreptul delimiteaza configuratia si actiunile statului. Cum unul din elementele statului este suveranitatea fiecare stat isi exercita aceasta suveranitate constand in puterea de actiune a legilor emise numai pe intregul sau teritoriu. Asadar fiecare stat legifereaza pe teritoriul sau, totalitatea acestor legi formand pentru acest stat dreptul intern.

          Din necesitatea reglementarii raporturilor dintre state precum si a raporturilor economice transnationale a aparut dreptul international ; ramura impartita in doua discipline juridice: dreptul international public si dreptul international privat, ambele discipline avand ca obiect de studiu conventiile internationale. Aceste conventii, inclusiv directivele U.E. isi produc efectul pe teritoriul unor state care le-au adoptat, ele devenind parte a dreptului intern ca si cum ar fi produsul legislativ al statului respectiv si au aceeasi forta juridical ca celelalte reglementari juridice interne.

          Divizarea generala a dreptului se face in :

-         drept public

-         drept privat

iar criteriile dupa care se face distinctia intre cele doua ramuri sunt urmatoarele:

a.      in dreptul public in mod obligatoiu una din parti este statul ; majoritatea normelor de drept public sunt imperative(obligatorii).

Apartin dreptului public urmatoarele discipline :

-         dreptul constitutional

-         dreptul penal

-         dreptul administrativ

-         dreptul financiar sau fiscal

-         dreptul muncii

-         dreptul protectiei sociale

-         dreptul international public

b.     in dreptul privat  partile sunt persoane fizice sau juridice si chiar daca statul participa la un raport juridic de drept privat el are aceleasi drepturi ca si oricare alt participant.

Majoritatea normelor de drept privat sunt dispozitive adica sunt acele norme care se aplica pentru ca partile au decis ca ele sa fie aplicabile.

Din dreptul privat fac parte urmatoarele discipline :

-         dreptul civil

-         dreptul familiei

-         dreptul afacerilor/comercial

-         dreptul international privat

-         dreptul comertului international

DREPTUL AFACERILOR

Denumirea de dreptul afacerilor folosita in ultimul timp este concurata de acea de drept comercial care se suprapune. Aceasta se explica prin indelungata folosire a denumirii de drept comercial improprie pentru toate afacerile. AFACERE vine de la termenul frantuzesc “afaire” care exprima o echivalenta comerciala, industriala sau financiara avand ca scop obtinerea de profit. Astfel dreptul afacerilor reglementeaza relatiile sociale ale intreprinderii din momentul infiintarii pana in momentul desfiintarii si implicatiile ramurilor de drept public in afaceri.

          Notiunea de comert vine de la termenul latinesc “comercium” = marfa. In sens economic comertul este definit ca acea activitate avand cas cop schimbul si prin aceasta circulatia bunurilor de la producator la consumator. Sub acest aspect comertul ar consta in operatiunile cuprinse in intervalul dintre momentul producerii marfurilor si intrarii lor in circulatie pana in momentul ajungerii lor la consumator. Aceste operatiuni sunt realizate de comercianti denumiti si “negustori” care sunt agenti economici diferiti de producatorii marfurilor. Pornind de la aceasta acceptiune a notiunii de comert care este si cea uzuala s-ar putea spune ca  dreptul comercial reglementeaza interpunerea si circulatia marfurilor de la producator la consumator.

Sensul juridic al notiunii cuprinde nu numai operatiunile de interpunere si circulatie a marfurilor pe care o realizeaza negustorii ci si operatiunile de producere a marfurilor prin transformarea materiei prime si obtinerea unor rezultate de valoare……………. pe care le efectueaza fabricantii precum si efectuarea de lucrari, prestarea de servicii pe care o realizeaza ………………..prestatorii de servicii sau in general intreprinzatorilor.

EVOLUTIA DREPTURILOR AFACERILOR

           Reprezinta defapt evolutia relatiilor comerciale, inceputurile acestora se regasesc in comertul maritim a carei practica era dirijata de uzuri adica reguli bazate pe respectarea intelegerilor si pe buna credinta. Aceste uzuri aveau un caracter international.

Dreptul roman nu a recunoscut existenta unor reguli comerciale speciale, astfel ca el a integrat dreptul comercial civil. Aceasta datorita faptului ca romanii nu agoniseau bogatia din comert ci din agricultura si mai ales prin razboaie si extinderea de teritorii.

In Evul Mediu …………………………………………………………………….se intensifica dand nastere unui drept cutumiar.

CUTUMA – norma de drept izvorand dintr-o practica indelungata, se numaste obicei, obiceiul pamantului sau jus valachicum.

Comertul terestru se dezvolta concomitent cu aparitia statelor cetati italiene Venetia, Genova, Florenta, Milano dupa prabusirea Imperiului Roman care in locul dreptului uniform roman adopta reguli de drept. O importanta deosebita in formarea dreptului afacerilor in Evul Mediu il are dezvoltarea iarmaroacelor , a targurilor italiene, germane, spaniole; apare astfel un drept al targurilor cu reguli aplicabile tuturor comerciantilor participanti indifferent de originea lor precum si o procedura speciala de solutionare a litigiilor dintre comercianti.

          Corporatia cuprinde pe comerciantii si meseriasii din aceeasi ramura de activitate fiind condusa de un consul ales din rndurile lor asistat de consilieri. Consulul avea putere legislativa iar normele emise de el pentru rezolvarea litigiilor au fost adunate ulterior in statute.

Progresul economiei si evolutia politica au avut drept consecinta inlocuirea uzurii cu dreptul scris.

Franţa a fost prima ţară în care a fost legiferat comeţul. Începând cu edictul lui Carol al IX-lea dat în anul 1563- prin care s-au creat jurisdicţiile consulare- continuând cu ordonanţele lui Ludovic al XIV-lea din 1673- privind comerţul terestru şi cele din 1683- privind comerţul pe mare – cunoscute sub denumirea de Ordonanţele lui Colbert – opera de legiferare culminează cu adoptarea în anul 1807, în timpul lui Napoleon, a Codului Comercial Francez.

Acest cod a fost preluat şi de alte ţări dezvoltate din punct de vedere economic la acea vreme ca Italia, Spania, Olanda, Anglia, conferindu-i acestuia o recunoaştere valorică prin universalizare.

In Italia Codul Comercial Francez a fost adoptat in 1808, dar mai tarziu evolutia politica a tarii a dus la un corp comercial propriu adoptat in 1882; sursa de inspiratie a codului comercial roman de la 1884. Codul Comercial Italian isi inceteaza aplicabilitatea  odata cu adoptarea in 1942 in Italia a unui nou Cod civil care reglementază şi raporturile juridice comerciale, renunţându-se, astfel, la autonomia dreptului comercial.

          EVOLUTIA DREPTURILOR AFACERILOR IN ROMANIA

Despre manifestari ale operatiunilor de comert pe teritoriul locuit de romani gasim dovezi inca din epoca geto-dacica.Raspandirea anumitor forme de ……………………… anumitor tipuri de unelte sau de obiecte de podoaba este rezultatul unui intens si constant schimb de produse. Existenta unui astfel de schimb prea larg si prea ramificat pentru posibilitatea locului explica  ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..si aparitia monedei geto-dace pe la mij. veacului al-III-lea. Binecunoscut este comertul pe care geto-dacii il faceau cu lumea din afara in special cu Grecia si ……………………………………………………….cu Roma. Multa vreme din veacul alVI- lea pana in al II-lea grecii fusesera stapani de necontestat ai pietei geto-dacice. In schimbul obiectelor de podoaba, al ceramicii fine, al vinului si untdelemnului, granele, vitele, lemnul si alte produse ale pamantului geto-dac luau drumul Miletului, Atenei, Rodosului si alte centre si sudul Egeii. Dar de prin veacul al II-lea apare, intensificandu-se in cei 200 de ani ce urmeaza, concurenta negustorilor italieni. Treptat orientarea unei bune parti a comertului geto-dacic se schimba indreptandu-se spre Italia. Aceasta nu inseamna ca grecii sunt eliminati de pa piata geto-dacica. Atat in regiuni extracarpatice, in asezari ca Popesti, Poiana se pot afla produse si monede grecesti ca si in Transilvania. Circulatia marfurilor, a monedelor si a oamenilor intre litoralul Marii Negre si muntii Orastiei dovedeste frecventa utilizarii vechilor drumuri, traversand pe vremea lui Burebista si Decebal calea de la cotul Dunarii pe Siret cu o ramificatie prin pasul Oituz spre Transilvania ca si drumurile de pe Valea Argesului si Dambovitei. Cercetarile scot la iveala comertul cu lumea romana. O buna parte din obiectele de bronz descoperite in muntii Orastiei sunt confectionate in ateliere din Sudul Italiei. Pe langa vase de bronz, obiecte de podoaba, obiecte din sticla, geto-dacii importau si unelte. Un articol important de export era sarea de la Tg. Ocna dovedit si de marea cantitate de moneda romana din aceste locuri.

Pe teritoriul tarii noastre comertul a fost guvernat de reguli cutumiare autohtone, obiceiul pamantului precum si de obiceiuri straine ca urmare a legaturilorcu negustorii din alte state. Primele reguli referitoare la chestiuni comerciale le gasim in manualul lui Andronache Donici din 1814. O reglementare mai atenta se gaseste in Codul Calimach 1817 din Moldova si Codul Caragea 1818 din Muntenia. Regulamentele organice ale Munteniei si Moldovei cuprind reguli precise de comert precum si privind dispozitii de infiintare a tribunalelor comerciale.

In 1840 in Muntenia se aplica reglementarea de traducere a Codului Comercial Francez cu unele adaptari. Dupa 1859 s-a adoptat si in Moldova.

 

Codul comercial român este structurat în patru cărţi şi anume:

Cartea I – Despre comerţ în general,

Cartea a II-a – Despre comerţul maritim,

Cartea a III-a – Despre faliment,

Cartea a IV-a – Despre exerciţiul acţiunilor comerciale şi despre durata lor.

0 comentarii:

Arhiva

A apărut o eroare în acest obiect gadget