joi, 4 decembrie 2008

Dreptul Afacerilor: Contractul de vanzare-cumparare

CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE

Notiunea si caracterele juridice ale contractului

de vanzare-cumparare


Art. 1294 C. civ. defineste vanzarea ca fiind “o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintai pretul lui.”

Contractul de vanzare-cumparare este acel contract in baza caruia o persoana, numita vanzator, transfera si garanteaza altei persoane, numita cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanta, sau dreptul asupra unei universalitati juridice, cumparatorul obligandu-se in schimb a plati vanzatorului o suma de bani, numita pret.

Contractul de vanzare-cumparare nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale si nici dreptruri patrimoniale care su caracter strict personal, precum nici alte drepturi prevazute de lege ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte intuitu personae.

 

 

Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

 

 

Din definitia data contractului de vanzare-cumparare rejulta caracterele juridice ale acestuia, si anume: este un contract consensual, bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ si translativ de propriatate.

a)    consensual - deoarece se incheie valabil prin simplul consimtamant

al partilor (solo consensu). Acest lucru este prevazut expres de art. 1295 alin. 1 C. civ., conform caruia “vinderea este perfecta… indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului…”

         De la principiul consensualismului exista insa unele exceptii prevazute expres de lege, situatii cand contractul de vanzare-cumparare, pentru a fi valid, trebuie sa indeplineasca solemnitatea ceruta de aceasta. Aceste cazuri, cand vanzarea-cumpararea este solemna, sunt strict si limitativ prevazute de lege.

         O prima exceptie de le principiul consensualismului este continuta de art. 2 alin.1 din Legea nr. 54/1998 privind circul;atia juridica a terenurilo. “Terenurile situate in intravilan si extravilan pot fi instrainate si dobandite, prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica”. Nerespectarea cerintei instituite de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 54/1998).

Contractul este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege in cazul vanzarii silite, cand aceasta trebuie sa fie facuta ad validitatem prin licitatie publica.

b)    Contractu de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic

(bilateral) deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii recipropce intre partile contractante. Astfel, vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vadut si la-l garanteze pe cumparator contra evictiunii si pentru viciile ascunse ale bunului vandut, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul convenit si sa preea lucrul. Rezulta ca obligatia fiecarei parti iai are cauza juridica in obigatia celeilalte.

c)     Contractul de vanzare-cumparare este prin esenta sa un contract cu

titlu oneros, deoarece ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primire unui echivalent ( contraprestatie) in schimbul prestatiei la care se obliga. Astfel, vanzatorul urmareste sa primeasca pretul caontra echivalent al prestatiei sale, iar cumparatorul uramreste sa primeasca bunul cumparat in schimbul pretului convenit.

d)    Contractu de vanzare-cumparare este un contract comutativ,

deoarece esistenta si intinderea drepturilor si obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti la incheierea contractului si nu depind, ca in cazul contractelo aleatorii, de un eveniment viitor si incer, care ar face sa existe sanse de canstig si pierdere pentru oricare din partile contractante.

e)     Contractu de vanzare-cumparare este un contract translativ de

proprietate. In principui, orice contract are ca efect nasterea de drepturi si obligatii in sarcina partilor daca este vorba de contracte sinalagmatice, sau doar a uneia dintre parti, in contractele unilaterare.

         Cat priveste transmiterea dreptului de proprietate sau al altui drept (real sau de creanta), aceasta prezinta un aspect particular al contractului de vanzare cumparare. Deosebit de generarea de drepturi pentru vanzator si cumparator, se produce si u efect exceptional constand in transmiterea unui drept, astfel incat incheiere contractului are drept consecinta transmiterea dreptului de proprieteate si a riscurilor de la vanzator la cumparator, daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

1.     Vanzatorul trebuie sa fie proprietaruol bunului vadut cu exceptia vanzarii

lucrului celuilalt – iar contractu valabil incheiat.

2.     Obiectul contractului trebuie sa fie format numai din bunuri determinate

individual deoarece in cazul bunurilor determinate generic transferul proprietatii nu poate avea loc in momentul incheierii contractului, intrucat nu se cunosc bunurile care urmeaza a fi efectiv dobandite de cumparator. In situatia bunurilor determinate generic efectul translativ se produce numai in momentul individualizarii lor, operatiunea care se face, de regula, prin predarea lucrului vandut cumparatorului.

In cazul bunurilor viitoare, efectul translativ se produce, in general, la o alta data decat a cea incheierii contractului.

3.     Este necesar ca partile sa nu fi inmanat transferul proprietatii a dreptului

real ori de creanta printr-o clauza speciala, pana la predarea bunului sau la implinirea unui termen sau a unei conditii. Asemenea clauze sunt permise si pot fi inserate in contract, intruncat regula stabilita in art. 1295 alin. 1 C. civ. nu este imperativa, ci supletiva putand fii inlaturata chiar daca lucrul vandut este individual determinat.

         Astfel, partile contractante pot conveni prin “pactul reservati dominii” ca proprietatea sa se transfere de la vanzator la cumparator doar la data achitarii integrale a pretului, pana la indelinirea aceste conditii suspensive vanzatorul ramanand proprietar asunpra bunului care formeaza obiectul vanzarii.

4.     In legatura cu publicitatea dobandirii drepturilor reale imobiliare, trebuie

aratat ca aceasta isi gaseste reglementarea in art. 1295 alin. 2 C. civ., in Legea notarilor publici si activitatii notariale nr. 36/1995 si indeosebi in Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996.

In ipoteza in care mai multe persoane si-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar inscriere nu s-a facut, cel din urma indreptatit va pute cere birolui de carce funciare a judecatoriei inscrierea dobandirilor succesive odata cu a cea a dreptului sau, cu conditia de a face dovada prin inscrisur originale a tuturor actelor juridice pe care se intemeiaza inscrierile.

Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti fara inscriere in cartea funciara, cand provin din vanzare silita sunt dobandite prin efectul legii sau prin hotarare judecatoreasca.

Referindu-ne la bunurile mobile mentionam ca nu exista un sistem de publicitate posesia lor constitind cel mai bun sistem de publicitate a propriatatii. Astfel daca vanzatorul a vandut bunul mobil la mai multi cumparatori, potrivit legii va produce efecte, fiind valabil, contractul de vanzare-cumparare incheiat cu cumparatorul care a intrat primul si de buna-credinta in posesia bunului mobil respectiv, chiar daca acesta a cumparat ulterior altuia.

 

 

 

Dreptul de preemtiune

Dreptul de preemptiune. In cazul in care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneaza sa-l vanda, legea confera un drept preferential de cumparare la pret egal (drept de preemptiune) coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasului (art.5-11 din L.nr.54/1998).

1. Natura juridica. Spre deosebire de pactul de preferinta - care are natura contractuala intrucat dreptul prioritar la cumparare al beneficiarului  pactului se naste pe baza consimtamantului dintre parti - dreptul de preemptiune are natura legala, fiind instituit printr-o norma imperativa; vointa proprietarului-vanzator nu are nici un rol in nasterea si exercitarea dreptului de catre titularul lui. In masura in care s-a hotarat sa vanda terenul trebuie sa respecte dreptul de preemptiune sub sanctiunea prevazuta de lege.

In sfarsit, asemanator drepturilor reale, dreptul de preemptiune - fiind un drept absolut - este opozabil erga omnes: deci daca proprietarul vinde terenul cu nerespectarea lui, se poate cere anularea contractului indiferent de buna sau reaua-credinta a tertului cumparator si chiar daca acesta avea calitatea de beneficiar al unui pact de preferinta sau ar avea dreptul la retractul litigios. In conflictul dintre diferitele drepturi de preferinta prioritate are dreptul de preemptiune.

2. Domeniul si conditiile de aplicare ale dreptului de preemptiune se determina in functie de bunul care formeaza obiectul lui, de actul juridic care urmeaza sa fie incheiat si de dreptul care se instraineaza pe baza contractului proiectat.

-Dreptul de preemptiune are ca obiect numai terenurile agricole (de exemplu, terenuri arabile, pasuni, fanete, vii etc.) situate in extravilan. Daca terenul nu este agricol (de pilda, padure) sau, fiind agricol, este situat in intravilan (inauntrul vetrei localitatii), dreptul de preemptiune nu exista. Dupa cum am vazut, textele in materie sunt de stricta interpretare si domeniul lor de aplicare nu ar putea fi extins, prin analogie, la alte ipoteze.

-Dreptul de preemptiune este prevazut de lege numai daca instrainarea se face "prin vanzare" (art.5). Intrucat vanzarea se face cu titlu oneros si comutativ, pentru o suma de bani platibila cu titlu de pret, dreptul de preemptiune nu poate fi recunoscut daca instrainarea se face fie cu titlu gratuit (de exemplu, donatie), fie cu caracter aleatoriu (de exemplu, contract de intretinere sau de renta viagera), fie prin contractul de schimb, chiar si cu sulta.

-A treia conditie de aplicabilitate a dreptului de preemptiune se refera la dreptul care se instraineaza: actul juridic proiectat trebuie sa aiba ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului. Intr-adevar, notiunea si, respectiv, expresia de ''instrainare prin vanzare" vizeaza transmiterea proprietatii, iar nu si dezmembramintele ei (de exemplu, dreptul de uzufruct) sau folosinta terenului (arendarea).

In schimb, in cazul in care se instraineaza proprietatea, dreptul de preemptiune trebuie sa fie respectat, chiar daca se transmite numai nuda proprietate si indiferent de persoana titularului dreptului de uzufruct (o terta persoana sau proprietarul-vanzator care isi rezerva acest drept). Evident, daca titularul dreptului de preemptiune intelege sa-l exercite, va fi obligat sa respecte drepturile reale ca orice dobanditor al dreptului de proprietate dezmembrat (sau grevat).

3. Titularii dreptului de preemptiune sunt: coproprietarii terenului agricol (daca unul - unii - dintre ei se hotaraste sa vanda cota-parte din dreptul de proprietate) , proprietarii vecini (prin aceasta intelegandu-se proprietarii terenurilor agricole invecinate cu terenul agricol care se vinde) si arendasul, in cazul instrainarii prin vanzare a terenurilor agricole din extravilan, arendate.

Precizam ca, spre deosebire de reglementarea anterioara (Legea nr. 18/1991), potrivit noii reglementari (Legea nr.54/1998) statul - in aceasta calitate - nu mai are drept de preemptiune in cazul vanzarii terenurilor agricole extravilane. Statul are drept de preemptiune numai daca este coproprietar sau daca este proprietarul terenului agricol invecinat cu terenul agricol care se vinde (problema calitatii de arendas nu se pune). Daca au calitatea prevazuta de lege (art.5 din L.nr.54/1998) statul, precum si unitatile administrativ-teritoriale sau societatile cu capital integral sau majoritar de stat vor avea drept de preemptiune, legea nefacand vreo distinctie in aceasta privinta, iar ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Solutia se impune si in lumina art.41 alin.2 din Constitutie, care prevede un tratament egal pentru orice proprietate privata.

Precizam, de asemenea, ca - spre deosebire de reglementarea anterioara a materiei analizate (Legea nr. 18/1991) - in noua reglementare nu se prevede (in orice caz nu se prevede in terminis) o ordine de preferinta intre titularii dreptului de preemptiune, astfel incat - daca mai multi titulari si exercita dreptul de preemptiune - "vanzatorul are dreptul de a alege pe unul dintre ofertanti" (art.8 din Legea nr.54/1998).

Potrivit unei alte opinii, vanzatorul are libertatea de alegere numai intre titularii din aceeasi categorie (art.8 folosind termenul de "categorie" la singular); in caz contrar, enumerarea titularilor din art.5 (coproprietari, vecini si arendasi) statorniceste rangul lor.

Intrucat prin noua reglementare s-a renuntat la consacrarea expresa a unei ordini de prioritate, nu excludem posibilitatea optiunii intre titularii din categorii diferite (de ex., incheierea contractului cu arendasul, desi proprietarul vecin a oferit si el acelasi pret). Cat timp contractul s-a incheiat cu un titular al dreptului de preemptiune, nu mai poate fi aplicata sanctiunea prevazuta (de art. 14 din Legea nr.54/1998) "pentru nerespectarea dispozitiilor art.5".

Nu excludem nici posibilitatea incheierii contractului de vanzare-cumparare cu mai multi titulari ai dreptului de preemptiune ofertanti, daca toti sunt de acord in acest sens (de ex., mai multi coproprietari ai terenului agricol in cauza). Este adevarat ca textul prevede dreptul vanzatorului de a alege "pe unul dintre ofertanti", dar "unul" nu are semnificatie de numeral, ci aceea de articol nehotarat.

In sfarsit, observam ca alegerea vanzatorului intre ofertautii titulari ai dreptului de preemptiune este libera, neconditionata de lege. Prin urmare, el poate face alegerea luand in considerare si criterii subiective, de exemplu, sa-l aleaga pe arendas, desi proprietarul terenului invecinat ofera un pret mai mare sau conditii de plata a pretului mai avantajoase. Numai optiunea in favoarea unui cumparator care nu este titular al dreptului de preemptiune deschide calea actiunii in anulare, daca vreun titular a oferit un pret cel putin egal.

4. Modul de exercitare a dreptului de preemptiune. In scopul exercitarii dreptului de preemptiune, "vanzatorul va inregistra oferta de vanzare a terenului agricol situat in extravilan la consiliul local in raza caruia este situat terenul. In aceeasi zi, secretarul unitatii administrativ-teritoriale va afisa oferta, sub semnatura si cu aplicarea stampilei, la sediul primariei. Oferta va cuprinde numele si prenumele vanzatorului, suprafata si categoria de folosinta, precum si locul unde este situat terenul" (art.6 din Legea nr.54/1998)2

Ca natura juridica - contrar textului expres al legii - "oferta" vanzatorului este o simpla declaratie de intentii, iar nu oferta de a contracta (in sens juridic) deoarece - potrivit unei reguli elementare de drept - oferta de a contracta trebuie sa cuprinda toate elementele necesare pentru incheierea contractului prin simpla acceptare. Or, din "oferta" vanzatorului lipseste unul din elementele esentiale ale vanzarii, si anume pretul cerut, care urmeaza sa fie "oferit" abia de titularul care intelege sa-si exercite dreptul de preemptiune (art.7 si 9 din Legea nr.54/1998). in consecinta, declaratia vanzatorului inregistrata la consiliul local nu produce efectele unei oferte de vanzare-cumparare, putand servi numai ca temei pentru eliberarea actului necesar vanzatorului la autentificarea contractului de vanzare-cumparare de catre notarul public, act care poate fi eliberat dupa 45 de zile de la data afisarii "ofertei" vanzatorului (art.11). insa vanzatorul poate revoca "oferta" si inainte de expirarea acestei perioade (oricand), numai ca, in acest caz, secretarul unitatii administrativ-teritoriale nu va putea elibera actul necesar pentru autentificarea contractului de vanzare-cumparare. In orice caz, vanzatorul poate reveni asupra intentiei de vanzare si prin neacceptarea pretului oferit de catre titularii dreptului de preemptiune (pret "neconvenabil" potrivit art. 9 din Legea nr. 54/1998). Numai daca vanzatorul a prevazut in oferta de vanzare si pretul cerut (desi art.6 nu prevede acest element), prin derogare de la prevederile art.37 alin.1 C.com., ea devine irevocabila in cadrul termenului de 45 de zile prevazut in art.7 . Potrivit acestui articol, din momentul afisarii "ofertei" de vanzare, titularii dreptului de preemptiune au la dispozitie 45 de zile pentru exercitarea acestuia.

In general, daca vanzatorul se prezinta la biroul notarial cu un cumparator care dovedeste ca este titular al dreptului de preemptiune (de exemplu, arendasul prezinta dovada inregistrarii contractului de arendare la consiliul local potrivit Legii arendarii nr. 16/1994 modificata si completa prin Legea nr.65/1998) contractul de vanzare-cumparare a terenului agricol din extravilan poate fi autentificat si va fi perfect valabil in raport de prevederile legale referitoare la dreptul de preemptiune.

5. Efectele acceptarii. Prin acceptare ofertei de cumparare de catre vanzator (sau a contraofertei de vanzare de catre titularul dreptului de preemptiune), potrivit dreptului comun intre parti s-a incheiat un contract, oferta devenind irevocabila. Se pune insa intrebarea, ce contract este incheiat: contractul de vanzare-cumparare a terenului sau numai un antecontract de vanzare-cumparare? Problema se pune intrucat terenurile pot fi instrainate si dobandite "prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica" (art.2 alin.1 din Legea nr.54/1998).

Daca forma autentica ar fi prevazuta de lege numai ad probationem, contractul incheiat cu titularul dreptului de preemptiune ar fi de vanzare-cumparare. Dar fiindca forma autentica este prevazuta ad validitatem, actul incheiat urmeaza sa fie calificat antecontract, urmand ca partile sa se prezinte la notar pentru autentificare (si sa efectueze publicitatea imobiliara, dupa plata taxelor fiscale).

6. Sanctiuni. instrainarea terenului cu incalcarea dreptului de preemptiune (neinregistrarea "ofertei" de vanzare la consiliul local, vanzarea terenului inainte de expirarea termenului prevazut pentru exercitarea dreptului sau la pret inferior - nesimulat - fata de cel prevazut in oferta comunicata etc.) se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului incheiat (art. 14 din Legea nr.54/1998), anularea putand fi ceruta potrivit dreptului comun in materie, dar - tinand seama de opozabilitatea erga omnes a dreptului de preemptiune - indiferent de persoana ori de buna sau reaua-credinta a cumparatorului si cu toate ca titularul dreptului de preemptiune nu este parte in contractul a carui anulare se cere.

In cazul in care vanzarea s-a facut prin simulatie (de exemplu, donatie, contract de intretinere, de arendare, pret declarat mai mare decat cel platit in realitate), persoanele interesate pot intenta actiunea in declararea simulatiei - potrivit dreptului comun -, dublata de actiunea in anulare a vanzarii-cumpararii (contract secret) incheiat cu nerespectarea dreptului de preemptiune. Termenul de prescriptie (de 3 ani) curge de la data cand cel indreptatit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca incheierea contractului de vanzare-cumparare cu nerespectarea dreptului de preemptiune (si a simulatiei, daca este cazul) .

Daca s-a obtinut anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat cu incalcarea dreptului de preemptiune, terenul reintra - cu efect retroactiv - in proprietatea vanzatorului, care il va putea vinde cu respectarea procedurii de exercitare a dreptului de preemptiune. In dreptul nostru nu se prevede posibilitatea substituirii titularului dreptului de preemptiune in locul cumparatorului .

Dupa expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare vanzarea se consolideaza, cu toate ca s-a incheiat cu nerespectarea dreptului de preemptiune.

Dreptul prioritar la dobandirea imobilului expropiat

Dreptul prioritar la dobandirea imobilului expropriat. potrivit art.37 din Legea nr.33/1994 privind expropricrea pentru cauza de utilitate publica , in cazul in care lucrarile pentru care s-a facut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul doreste instrainarea imobilului, expropriatul - fost proprietar - are un drept prioritar la dobandire, la un pret ce nu poate fi mai mare decat despagubirea actualizata. In acest scop, expropriatorul se va adresa in scris fostului proprietar, iar daca acesta nu opteaza pentru cumparare sau daca nu raspunde expropriatorului in termen de 60 de zile de la primirea notificarii, acesta din urma poate dispune de imobil.

 

 

 

 

 

 

Capacitatea partilor

 

Capacitatea de a contracta constituie o parte componenta a capacitatii juridice civile, constand in aptitudinea unei persoane de a incheia personal sau prin reprezentare, contracte civile.

Potrivit art. 1306 C. civ., “pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege”, de unde rezulta ca orice persoana poate incheia un contract de vanzare-cumparare, regula este capacitatea, fie ca este vorba de capacitatea de folosinta sau de capacitatea de exercitiu, iar incapacitatea, exceptia. Asa fiind, cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege, ele fiind de stricat interpretare, neputand fi extinse si la alte cazuri.

Vanzarea-cumpararea constituie pentru ambele parti contractante un act de dispozitie, ceea ce impune ca aceste sa posede capacitate de esxercitiu deplina. Persoane lipsite de capacitate de exercituiu sau care au capacitate de exercitiu vor putea incheia un asemenea contract dar numai prin intermediul ocrotitorilor legali respectiv cu incuviintarea acestuia si, in toate cazurile cu autorizatia autoritatii tutelare.

 

         Incapacitati speciale de a vinde si de a cumpara

 

         Potrivit art. 1307 C. civ., vanzarea cumpararea de bunuri proprii si de buna invoiala intre soti este in principiu interzisa.

         Prin aceasta interdictie se urmareste:

-       Impiedicarea sotilor de a realiza, sub aparenta unor vanzari simulate,

donatii irevocabile, stiut fiind ca potrivit art. 937 C. civ., donatia intre soti este revocabila in vreme ce donatia intre alte persoane decat acelea care au calitatea de soti este irevocabila in principiu. Daca vanzarile intre soti ar fi permise, ei ar putea realiza sub forma unor vanzari simulate donatii irevocabile, sotul donatar abuzand de influenta pe care o are asupra sotului donator.

-       Apararea intereselor mostenitorilo rezervatari ai sotului vanzator. Daca

vanzarea intre soti nu ar fi interzisa expres de lege, prin vanzari similare, unul dintre soti ar putea face celuilalt libertati care sa depaseasca marginile cotitatii disponibile. Dar in mod deosebit, aceasta interdictie are ca ratiune intarirea prevederilor art. 940 alin. 1 C. civ., coroborat cu cele ale art. 939 C. civ., care interzic sotilor indiferent de sex care au copii dintr-o casatorie anterioara sa-si daruiasca direct sau indirect bunuri pentru cotitatea disponibila spaciala a sotului supravietuitor, vizandu-se astfel ocrotirea acestor copii.

 

-       Apararea intereselor creditorilor sotului vanzator, care ar putea fi

fraudati prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare simulate sau fictive prin care sotul vanzator urmareste sa micjoreze gajul general al creditorilor si sustragerea unor bunuri de la urmarire.

Ca o exceptie de la aceasta prohibitie, in ipoteza vanzarii silite prin

licitatie publica a unui bun propriu al unuia dintre soti, celalalt il poate cumpara in mod valabil.

         Contractul de vanzare-cumparare incheiat intre doua persoane care traiesc in concubinaj nu atrage concluzia ca el este nul, avand o cauza imorala si deci ilicita.

         O alta incapacitate speciala este continuta de art. 535 C. pr. civ., in conformitate cu care debitorul nu poate sa-si adjudece la licitatie, direct sau prin persoane interpuse, imobilul sau urmarit si tot astfel conform art. 511 C. pr. Civ. Nu il poate vinde dupa ce somatia de plata facuta prin executorul judecatoresc a fost transcrisa.

        

         Incapacitati speciale de a cumpara

 

1.     In cunformitate cu prevederile art. 1308 C. civ., nu pot cumpara direct si

nici prin persoane interpuse:

a)    tutorii, bunurile personale care se afla sub tutela lor atata timp cat

socotelile definitive ale tutelei nu au fost dat si primite (pct. 1). Ratiunea acestei interdictii urmareste ca intre tutore si minor sa nu se iveasca o contrarietate de interese si, evident, apararea intereselor celui aflat sub tutela;

b)    mandatarilor legali si cei conventionali imputerniciti sa vanda

unele bunuri ale mandatului lor nu pot sa le cumpere, caci in calitatea lor de vanzator urmaresc sa obtina un pret mai bun, iar in calitate de cumparator sa ofere un pret cat mai mic, situatie in care s-ar ajunge la o contrarietate de interese intre mandat si mandatar (pct. 2);

c)     administratorii bunurilor statului nu pot cumpara bunurile pe care

le administreaza (pct. 3);

d)    functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau ale

unitatilor administrati-teritoriale care se vand prin intermediul lor (pct. 4).

Suntem de parere ca pentru nesocotirea prevederilor art. 1308  pct. 1

si 2 este justificata solutia nulitatii relative, iar pentru incalcarea celor de la pct. 3 si 4 sanctiunea nu poate fi decat nulitatea absoluta.

        

        

 

 

2.     O alta incapacitate speciala de a cumpara este continuta de art. 1309 C.

civ. si priveste pe judecatori, procurori si avocati. Acestia nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase ce sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie teritoriala isi exercita functia sau profesia.

Sanctiunea nerespectarii acestei interdictii este nulitatea absoluta a

actului, intrucat interdictia vizeaza apararea prestigiului justitiei ca putere in stat, deci un motiv de ordine publica.

3.     Prin Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor s-a instituit

o incapacitate speciala de cumparare in privinta terenurilor agricole. Astfel, potrivit art. 2 alin. 2, “in cazul dobandirii prin acte juridice intre vii, proprietatea funciara a dobanditorului nu poate depasi 200 ha teren agricol in echivalent arabil, de familie”. Nerespectarea acestei prevederi a legii atrage reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale (art. 2 alin 3 din Legea nr. 54/1998).

4.     Potrivit art. 41 alin. 2 din Constitutie, “cetatenii straini si apatrizi nu pot

dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor”, acesta fiind un atribut exclusiv al persoanei care are calitatea de cetatean roman.

5.     Conform art. 5 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 61.1990, locuinele ocupate

de chiriasi se pot vinde acestora pe baza cererilor adresate direct unitatilor specializate in vanzarea locuintelor.

Dreptul Afacerilor: Intreprinderile de comert si fondul de comert

Intreprinderile de comert si fondul de comert

 

In sens uzual Intreprinderea reprezinta unitate economica de productie. Intreprinderea privita si din alt punct de vedere, fiind atIt un mecanism productiv, dar si un grup uman coordonat de un organizator.

 

Fondul de comert

Legea nu defineste fondul de comert dar face referire la acesta In situatia In care el este gajat, Inchiriat sau Instrainat. Fondul de comert a fost definit initial ca fiind un ansamblu al bunurilor pe care comerciantul le grupeaza afectIndu-le propriului sau comert.

In practica s-a statuat ca fondul de comert e o universalitate de fapt, de bunuri corporale si incorporale, active si pasive.

 

"Deci fondul de comert poate fi definit ca un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, In scopul atragerii clienteli si, implicit, obtinerii de profit." - Prof. dr. Stanciu D. Carpenaru.

Bunuri materiale: imobilul In care se exercita comertul daca e proprietate al comerciantului, masini unelte, instalatii, marfuri, ambalaje, mobilier, materii prime, stocuri de combustibil.

Bunuri incorporale: dreptul asupra numelui comercial, asupra emblemei, asupra marcilor de fabrica, a brevetelor de inventii, dreptul de autor, dreptul asupra clientelei.

 

Caracteristicile fondului de comert

Este o universalitate de fapt pentru ca reuneste un complex de bunuri eterogene, iar aceasta reunire este rezultatul exclusiv al vointei titularului.

Fondul de comert e un bun mobil, deoarece, desi cuprinde In componenta sa si bunuri imobile, elementele care precumpanesc sunt bunuri mobile. Este un bun incorporal, deoarece In componenta sa precumpanesc  bunurile cu caracter incorporale, care au, In cadrul fondului de comert, o vocatie de statornicie mai pronuntata.

Din ultimele 3 caracteristici se desprind mai multe consecinte pe plan juridic:

·     Datorita obiectului lor, actele juridice privind fondul de comert sInt fapte de comert obiective conexe (accesorii), si, deci, supuse regimului faptelor de comert;

·     Din caracterul de universalitate de fapt decurge aplicabilitatea regulilor subrogatiunii;

·     Pentru ca e un bun mobil, executarea silita asupra fondului de comert urmeaza regulile prevazute de Codul de procedura civila pentru bunurile mobile; se admite ca, In absenta unor dispopzitii legale, daca fondul de comert contine si bunuri imobile, urmarirea lor are loc In conditiile prevazute de lege pentru executarea silita a bunurilor imobile;

·     nu poate fi ipotecat, dar poate fi gaj fara deposedare;

·     poate fi Instrainat cu acte cu titlu oneros si prin mostenire;

·     poate face obiectul unei transmisiuni prin uzufruct.

 

Obiectul activitatii societatii

Societatea comerciala poate avea ca obiect numai efectuarea actelor de comert.

Determinarea obiectului societatii prezinta importanta deoarece:

1.   In obiectul activitatii pot fi incluse numai acte de comert.

2.   anumite activitati pot fi efectuate numai de unele forme de societate:

·     activitatea de asigurari poate fi efectuata numai de SA sau SRL;

·     activitatea bancara numai de SA.

3.   denumirea SRL trebuie sa arate obiectul de activitate.

4.   unele societati comerciale trebuie sa aiba un singur obiect de activitate, respectiv societati bancare, societati de asigurari si casele de schimb valutar.

 

Determinarea obiectului de activitate trebuie sa fie explicita si clara. Un sprijin In acest sens Il constituie “Clasificarea activitatilor economiei nationale” (CAEN), acestea cuprind In ciuda denumirii sale, pe langa activitatea de economia nationala si alte activitati:

ex.: activitati juridice, de asistenta sociala, activitati ale organizatiilor de presa, ale bibliotecilor, muzeelor, care nu fac parte din activitatile desfasurate In economia nationala.

Cerinta ca obiectul activitatii societatilor comerciale sa cuprinda numai acte de comert impune interdictia constituirii unor societati avand ca obiect activitati ce nu sInt considerate de Codul Comercial ca acte de comert (avocatura, medicina, InvatamIntul sI arta).

Activitatea inclusa In obiectul societatii trebuie sa fie posibila, sub aspectul realizarii ei practice; de asemenea activitatea trebuie sa fie licita.

 

Nu pot face obiectul activitatii unei societati comerciale :

1.   activitati care potrivit legii constituie infractiuni sau care sunt contrare altor dispozitii legale cu caracter imperativ. (ex.: prostitutia, proxenetismul, asocierea pentru savarsirea de infractiuni).

2.   activitati care constituie monopol de stat.

3.   fabricarea si comercializarea de narcotice sau droguri In alte scopuri decIt cele medicale.

4.   remediile secrete (vrajitorii, ghicitul In carti).

5.   imprimarea hartilor cu caracter militar.

6.   fabricarea si comercializarea de aparatura utilizata In activitatea de interceptarea convorbirilor telefonice ori de codificare fara aprobarea MI sau cu Incalcarea avizului acestuia.

7.   activitati care Incalca norme de protectia mediului Inconjurator.

8.   activitati care aduc atingere intereselor de securitate si aparare nationala a Romaniei.

9.   activitati care dauneaza ordinii publice, sanatatii si moralei.

Unele activitati comerciale sunt supuse unor autorizari sau avize administrative.

·     societatile farmaceutice se Infiinteaza cu autorizarea ministerului sanatatii

·     societatile bancare se Infiinteaza cu autorizarea Bancii Nationale.

·     comerciantii persoane fizice trebuie sa obtina autorizatia prefecturii

 

Sanctiuni In cadrul neregularitatii obiectului activitatii soc. comerciale.

·     orice persoana poate cere radierea Inmatricularii societatii.

·     imposibilitatea realizarii obiectului de activitate are ca efect dizolvarea si lichidarea societatii.

 

Arhiva

A apărut o eroare în acest obiect gadget