Prin definirea obiectului de studiu al unei ştiinţe se precizează fenomenele care constituie conţinutul şi sfera de acţiune a ştiinţei respective. Prin aceasta se poate stabili poziţia unei ştiinţe în cadrul sistemului ştiinţelor şi utilitatea sa în procesul cunoaşterii.
Prima definiţie dată contabilităţii, implicit obiectului său de studiu, aparţine lui Luca Paciolo, într-o lucrare apărută la Veneţia în anul 1494. După Paciolo, obiect al contabilităţii este: ,,tot ceea ce după părerea negustorului îi aparţine pe lume precum şi toate afacerile, mari şi mărunte, în ordinea în care au avut loc“.
Pe măsura dezvoltării activităţii economice s-au emis teorii, opinii, concepţii privind obiectul de studiu al contabilităţii.
Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii il formează patrimoniul unui subiect de drept, privit prin prisma relaţiilor juridice, adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în corelaţie cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.
Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui, respectiv capital fix şi capital circulant, şi sub aspectul modului de dobândire, respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat).
În lucrarea ,,Contabilitate generală“ din 1947, ediţia a 13-a, autorul, prof. univ. C.G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:
a) obiectul - contabilitatea este o ramură a ştiinţelor sociale care asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate;
b) scopul - contabilitatea are drept scop stabilirea situaţiei economice şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control;
c) mijloacele - contabilitatea se foloseşte de mijloace proprii: conturi, balanţe de verificare, jurnale.
Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial economic, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept), precum şi mişcările şi modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de acestea.
Prin obiectul său de studiu, contabilitatea are o strânsă legătură cu alte ştiinţe:
- cu Dreptul - contabilitatea înregistrează operaţiuni economice care reflectă relaţiile cu bugetul statului, alţi agenţi economici, salariaţii, alte persoane fizice, cu respectarea normelor legale în vigoare. Totodată, prin expertizele contabile, contabilitatea furnizează probe justiţiei pentru clarificarea unor fapte care fac obiectul unor acţiuni în instanţele de judecată.
- cu Economia Politică - contabilitatea se bazează pe categoriile economice definite prin teoria economică şi totodată furnizează datele necesare pentru fundamentarea unor noi concepte şi teorii.
- cu Statistica - contabilitatea furnizează datele necesare pentru
determinarea indicatorilor statistici şi totodată foloseşte procedeele statistice pentru întocmirea raportărilor contabile.
- cu Matematica - contabilitatea efectuează operaţiuni de calcul
folosind cifre, semne matematice, operaţiuni aritmetice simple, precum şi procedee de calcul relativ complexe. Pe de altă parte, contabilitatea furnizează matematicii datele necesare pentru aplicarea unor metode de optimizare a producţiei şi deciziilor.
- cu Managementul - contabilitatea furnizează informaţiile necesare pentru elaborarea deciziilor şi respectă totodată hotărârile conducerii privind organizarea şi funcţionarea contabilităţii.
- cu Fizica şi Chimia - pentru organizarea internă a contabilităţii şi determinarea costurilor de producţie este necesar să fie cunoscute procedeele tehnologice bazate pe realizările fizicii şi chimiei. Pe de altă parte, cu ajutorul datelor contabilităţii, se poate stabili eficienţa aplicării diferitelor procedee tehnice.
- cu Planificarea şi prognoza - contabilitatea furnizează datele pentru efectuarea previziunilor şi semnalează abaterile de la indicatorii estimaţi; pe baza previziunilor, se conturează organizarea viitoare a contabilităţii şi domeniului ei de aplicare.
- cu Analiza activităţii economice-determinarea unor indici şi indicatori pentru diagnosticarea activităţii desfăşurate precum şi stabilirea influenţelor exercitate de anumiţi factori se realizează cu ajutorul datelor contabilităţii. Totodată, contabilitatea se poate orienta pentru a urmări cu prioritate activităţile şi sectoarele care produc pierderi.
