miercuri, 26 noiembrie 2008

Curs bazele contabilitatii: Obiectul contabilitatii

CAPITOLUL 1. Obiectul contabilităţii

 

 

1.1 Noţiuni de bază privind obiectul contabilităţii

 

 

Prin definirea obiectului de studiu al unei ştiinţe se precizează fenomenele care  constituie  conţinutul  şi  sfera  de  acţiune  a  ştiinţei  respective.  Prin  aceasta  se poate  stabili  poziţia  unei  ştiinţe  în  cadrul  sistemului  ştiinţelor  şi  utilitatea  sa  în procesul cunoaşterii.

Prima definiţie dată contabilităţii, implicit obiectului său de studiu, aparţine lui  Luca  Paciolo,  într-o  lucrare  apărută  la  Veneţia  în  anul  1494.  După  Paciolo, obiect  al  contabilităţii  este:  ,,tot  ceea  ce  după  părerea  negustorului  îi  aparţine  pe lume precum şi toate afacerile, mari şi mărunte, în ordinea în care au avut loc“.

Pe măsura dezvoltării activităţii economice s-au emis teorii, opinii, concepţii privind obiectul de studiu al contabilităţii.

Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii il  formează  patrimoniul  unui  subiect  de  drept,  privit  prin  prisma  relaţiilor  juridice,  adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în corelaţie cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.

Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului  privit  sub  aspectul  destinaţiei  lui,  respectiv  capital  fix  şi  capital circulant, şi sub aspectul modului de dobândire, respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi împrumutat).

 

În  lucrarea  ,,Contabilitate  generală“  din  1947,  ediţia  a  13-a,  autorul,  prof. univ. C.G. Demetrescu defineşte contabilitatea pe trei coordonate:

a)  obiectul  -  contabilitatea  este  o  ramură  a  ştiinţelor  sociale  care  asigură înregistrarea metodică şi ordonată a tuturor operaţiilor privind mişcările de valori, de drepturi şi obligaţii, precum şi modificările determinate de rezultatele activităţii desfăşurate;

b) scopul  -  contabilitatea  are  drept  scop  stabilirea  situaţiei  economice  şi juridice a întreprinderii, exercitarea permanentă a unui control;

c) mijloacele   -   contabilitatea   se   foloseşte   de   mijloace   proprii:   conturi, balanţe de verificare, jurnale.

Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile, inclusiv solul,   bogăţiile   naturale,   zăcămintele   şi   alte   bunuri   cu   potenţial   economic, disponibilităţile  băneşti,  titlurile  de  valoare,  drepturile  şi  obligaţiile  persoanelor fizice   sau   juridice   (subiecţi   de   drept),   precum   şi   mişcările   şi   modificările intervenite  în  urma  operaţiunilor  patrimoniale  efectuate,  cheltuielile,  veniturile  şi rezultatele obţinute de acestea.

 

Prin  obiectul  său  de  studiu,  contabilitatea  are  o  strânsă  legătură  cu  alte ştiinţe:

- cu Dreptul - contabilitatea înregistrează operaţiuni economice care reflectă relaţiile cu bugetul statului, alţi agenţi economici, salariaţii, alte persoane fizice, cu respectarea   normelor   legale   în   vigoare.   Totodată,   prin   expertizele   contabile, contabilitatea  furnizează  probe  justiţiei  pentru  clarificarea  unor  fapte  care  fac obiectul unor acţiuni în instanţele de judecată.

- cu Economia Politică - contabilitatea se bazează pe categoriile economice definite   prin   teoria   economică   şi   totodată   furnizează   datele   necesare   pentru fundamentarea unor noi concepte şi teorii.

- cu Statistica - contabilitatea furnizează datele necesare pentru

determinarea indicatorilor  statistici  şi  totodată  foloseşte  procedeele  statistice  pentru  întocmirea raportărilor contabile.

-  cu  Matematica  -  contabilitatea  efectuează  operaţiuni  de  calcul

folosind cifre,  semne  matematice,  operaţiuni  aritmetice  simple,  precum  şi  procedee  de calcul  relativ  complexe.  Pe  de  altă  parte,  contabilitatea  furnizează  matematicii datele   necesare   pentru   aplicarea   unor   metode   de   optimizare   a   producţiei  şi deciziilor.

- cu Managementul - contabilitatea furnizează informaţiile necesare pentru elaborarea deciziilor şi respectă totodată hotărârile conducerii privind organizarea şi funcţionarea contabilităţii.

- cu   Fizica   şi   Chimia  - pentru   organizarea   internă   a   contabilităţii   şi determinarea  costurilor  de  producţie  este  necesar    fie  cunoscute  procedeele tehnologice  bazate  pe  realizările  fizicii  şi  chimiei.  Pe  de  altă  parte,  cu  ajutorul datelor contabilităţii, se poate stabili eficienţa aplicării diferitelor procedee tehnice.

- cu  Planificarea  şi  prognoza  -  contabilitatea  furnizează  datele  pentru efectuarea previziunilor şi semnalează abaterile de la indicatorii estimaţi; pe baza previziunilor, se conturează organizarea viitoare a contabilităţii şi domeniului ei de aplicare.

- cu  Analiza  activităţii economice-determinarea  unor indici şi indicatori pentru   diagnosticarea  activităţii   desfăşurate   precum   şi   stabilirea   influenţelor exercitate de  anumiţi factori se realizează   cu   ajutorul   datelor   contabilităţii. Totodată, contabilitatea se poate orienta pentru a urmări cu prioritate activităţile şi sectoarele care produc pierderi.

0 comentarii:

Arhiva

A apărut o eroare în acest obiect gadget